Bolile parodontale au fost impărţite in două categorii majore: boli gingivale si boli parodontale. Primele includ formele de boală care afectează numai gingia (parodonţiul de inveliş), in timp ce celelalte includ afecţiunile structurilor de suport ale dintelui (parodonţiul de susţinere).
Inflamaţia este aproape întotdeauna prezentă în toate formele de boală gingivală, deoarece placa bacteriană care produce inflamaţia şi factorii de iritaţie care favorizează acumularea de placă sunt regăsiţi frecvent în mediul gingival.
Diagnosticul parodontal general se face global şi va cuprinde:
• gingivită (acută, cronică, hiperplazică, hormonală sau complicată de medicamente, secundară unei boli sistemice, etc.);
• parodontită (tipul în funcţie de vârstă şi manifestări):
• parodontita adultului (uşoară, moderată, severă);
• parodontita rapid-progresivă (tip A, B);
• parodontita juvenilă;
• parodontita prepubertară;
• parodontita ulcero-necrotică/asociată HIV;
• parodontită refractară.
• recesiune.
Gingivita poate persista timp de multi ani, cu intensitati diferite; tratata-> este complet reversibila; netratata-> se poate transforma in parodontita.
Boala parodontala netratata are o evolutie marcata de perioade de liniste, alternand cu perioade de activitate, formele cu progresie rapida putand duce in final la pierderea dintilor.
O terapie corect condusa poate duce la STABILIZAREA unei situatii, care fara a induce restitutio ad integrum a tesuturilor parodontale permite desfasurarea functiilor tesuturilor de suport parodontale in mod eficient.
Insa chirurgia parodontala poate da rezultate favorabile in tratamentul formelor de boala parodontala.
